angel

Mergand eu cu capul in jos, sub soarele gol al verii infernale,
deci mergand eu cu capul in jos
pentru a vedea in sfarsit gropile
in care m-am impiedicat de atatea ori,
cazand,
alunecand, dar ridicandu-ma totusi,
am gasit, scapat de la reverul cuiva,
un martisor…
Cum de nu l-a vazut nimeni pana la mine?
Cum de nu s-a aplecat nimeni sa-l ridice?
Cum de n-a lucit el sub soarele gol?
E un martisor care s-ar potrivi mai bine unei copile cu par balai, lung,
fluturandu-i in vantul de arsita…
Dar stralucea pentru mine acum…
M-am inclinat sa-l ridic, cu gingasie, pentru ca el, martisorul,
e atat de gingas si de putin pregatit sa-l striveasca niste roti - ale Soartei, ale Vietii…
Am sa-l port peste inima, fara snur,
pana cand vreo suflare de vant,
de arsita sau de ger
o sa mi-l desprinda…
Am sa-l pazesc cu toata fiinta mea cea plecata catre gropile Drumului,
in care sa nu mai paseasca…
Si daca el va trebui sa cada iar,
de deasupra inimii mele,
am sa merg tot asa,
cu Universul pe umerii mei, in cautarea Drumului fara de gropi…

Pentru tine, daca stii sa citesti printre cuvinte:

Declar pe propria raspundere si nesilita de nimeni ca tot ce mi se intampla este numai si numai din cauza mea. Nu am fost constransa si nu m-a impins nimeni spre tine. Cred ca a fost doar o pornire egoista (oare?) de-a mea.
Acum trebuie sa ispasesc si sa-mi accept stoic si teatral toate trairile renascute. Am crezut ca nu mi se mai poate intampla. Poate ma insel si acum, din prea marea dorinta de a gasi ceea ce caut. Sau poate nu ma insel.. Poate chiar mi se intampla. Ce pacat, insa, ca frica de mine nu ma poate lasa sa traiesc toata intensitatea sentimentelor…
Exista animale care s-au adaptat legilor naturii, compensand lipsa muschilor sau ferocitatii cu felurite sisteme de aparare: ariciul are tepi, iar broasca testoasa carapace. Omul se apara altfel. Fiind o fiinta dotata cu inteligenta, si-a creat principii. Din acestea s-au nascut barierele si scuturile. Ma intreb: de ce anume se apara omul? Raspund tot eu: de propria lui slabiciune.
Cred ca intelegi ce vreau sa-ti spun, de fapt: ca… Dar nu! Am invatat sa imi fie frica de cuvinte! Imi pare rau ca nu te pot primi in viata mea. Sunt prea egoista ca sa risc inca o deziluzie. Iti multumesc totusi ca ai reusit sa-mi umpli, din nou, sufletul.

ATB - I Will Not Forget
Asculta mai multe audio Diverse »

heheheeeeeee…. da, dragii mei, in sfarsit, a venit vacanta! mai tineti minte cum strigam toti bucurosi “a venit vacantaaaaa/cu trenul din Frantaaaaa!”:)

prin urmare, am sa pun tocul in cui, gandurile mi le voi ordona apoi le voi strange intr-un sertar, imi voi umple rucsacul cu soare si cu vise si voi pleca si eu pentru un timp de langa voi. Mi-am planificat o vara plina de evenimente de toate soiurile.:)

Sa ne revedem sanatosi! Va doresc o vara frumoasa si norocoasa!

Este o noapte grea, o noapte sura, o noapte potrivnica, o noapte in sufletul meu. Cate o stea mai sclipeste din cand in cand, atunci cand respiri in inima mea; si ceata, ceata din glasul tau mi-a aruncat in suflet urme de manastiri.
Cate un vant de primavara se incolaceste in funii de intrebare: De ce? De ce? De ce? se mana caii troieni spre Poarta Sarutului.
Un copil tacut, mirat, trist, s-a rupt din mine si a plecat sa se joace de-a copilaria; corhoade de cuvinte si-au spulberat aripa lovita si ingerul albastru m-a indemnat sa plang.
Apoi te-am prins de mana, m-ai ridicat usor, pe versul cel din urma al strofei de inceput. Mi-ai spus: “Te asteptam !” , zambindu-mi strengareste, cu coltul gurii usor ridicat. “Te-am cautat in mine, in inima mea, urmele tale pe pielea mea, mirosul tau pe perna aceea pufoasa, care iti placea tie, te-am cautat in vise, in sertarele cu amintiri, in noptile albe petrecute pe balcon doar ca sa vad cate o stea.. imi spuneai ca fiecare avem steaua noastra.. trebuia sa o gasesc…”
Dragul meu drag…..

Status Quo - In The Army Now
Vezi mai multe video Diverse »

Maica Glafira si maica Serafima se intorceau la manastire cu masina cu alimente.
Deodata pe parbriz a sarit un vampir mic. Maicile nu s-au pierdut cu firea cu una cu doua.
- Da cu stergatoarele !!,  striga maica Serafima.
Vampirul a fost scuturat putin de lamela, dar s-a prins si mai bine de geam, ranjind la ele.
- Incearca si cu stropitorul, am pus in el apa sfintita !!
Ud leoarca, vampirul isi arata coltii, iar apa sfintita nu-si face efectul.
- Atunci incearca cu crucea !! striga maica Glafira.
Moment in care maica Serafima, deschide geamul, scoate capul afara si incepe sa gesticuleze spre vampir:
- Da-te jos de acolo, tu’ti crucea ma-tii!!!

Vine Bula la scoala dupa o zi de absenta.
- Ce s-a intamplat, Bula, de ce n-ai venit ieri?
- Pai stiti… a murit bunicul….
- Aoleu! Cum asa?
- Pai a iesit pe balcon si a cazut balconul cu el.
- Vai, saracul! si asa a murit?
- Nu, ca a reusit sa se prinda de tocul de la geam, dar pe urma a alunecat si a cazut iar.
- A, si asa a murit?
- Nu, a cazut in copacul din curte si de acolo a fost catapultat pe casa, apoi a alunecat si a tras toata tigla dupa el.
- Si asa a murit?
- Nu, ca s-a prins de burlan. Dar burlanul s-a desprins.
- Si asa a murit?
- Nu, a reusit sa se balanseze si a intrat in casa prin geamul de la etaj, apoi a inceput sa se rostogoleasca pe scari.
- Si asa a murit?
- Nu, in cadere a incercat sa se prinda de balustrada, dar balustrada s-a rupt si el a cazut in gol pana la parter.
- Si asa a murit?
- Nu, dar l-am impuscat noi, ca ne darama toata casa.

Motto:

“Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea… ma-ntunec!”

“Trecut-au anii” - Mihai Eminescu

Soarele ma priveste cu ochi mari, de papusa, iar cerul, pictat copilareste cu nori din vata de zahar ars, imi zambeste albastru. Dintre frunzele caisilor, pasarile cu penele infoiate, ciripesc asurzitor si speriate de atata caldura se ascund sub rochia primaverii in timp ce o buburuza se agita pe deasupra firelor de iarba. Intr-un final se decide! Zboara spre mine si mi se agata strengareste de lobul urechii. Eu?!? Eu imi azvarl gandul pe acoperisul unei case si dintr-o data, mi-s zambetul mamei, vocea tatei, cozonacii bunicii si bastonul bunicului. Sunt cutia cu jucarii, dulceata de afine, abecedarul imbracat in coperti roz, creioanele de colorat, bradul de Craciun, coaja parfumata a portocalei, basmele lui Slavici si ursuletul de plus cu ochii din bomboane de ciocolata… Sunt un copil cu parul castaniu si visul ostenit de atata frumusete, alergand cu un cercel - buburuza in ureche, prin campul cusut cu flori de mac… “Si te du!”, ii zic inimii. Te du departe, pe taramurile unde totul incepe cu “A fost odata…”.

PS: Si la fel ca tine, cel care citesti aceste randuri, azi am suflet de copil…

La Multi Ani, copilarie!

Daca am avea fiecare o icoana care sa ne inspire atat de frumos, lumea sigur ar fi mai buna… Sau poate nu icoana ne lipseste, ci un ragaz pentru suflet.

Chicane - Saltwater
Vezi mai multe video din Muzica »

… suntem oglinzile sufletelor altora…

“… ratacesc printre pomi. E intuneric. Ma uit la ceas.. trecuse ceva de miezul zilei, totusi e intuneric. Merg inainte fara stire printre pomi. Orbecai.. ma lovesc de cateva ori. A inceput sa ma doara capul.
A inceput sa ploua. Aud parca zilele cum ma cheama inapoi, ma urmaresc. Disperarea ma cuprinde. Pasesc pe noroiul format; ma impiedic in sireturi. Cad. Ma ridic murdar. Stropi de ploaie incearca parca sa ma spele. Adrenalina imi creste in sange. Nu stiu unde ma duc, incotro o apuc. M-am hotarat sa sap.
Sap adanc. Cu mainile inclestate in noroi scobesc in pamant.
Ploua crunt. A fulgerat un gand. S-a luminat o secunda,.. a luminat groapa adanca.
Am obosit, m-am asezat, ganduri si cruci cresteau in jurul meu. Lupii urlau dupa glasul tau. Am adormit. M-am trezit.
Nimic nu s-a schimbat. M-am intristat. Sa adorm iara am incercat. Cu capul plecat pe-o buruiana cu noroi.. am inchis usor ochii plini de ploi…”

“…e doar un vis urat, trezeste-te; inalta-ti privirea catre cerul instelat: iata, de aici si pana aici e cerul tau, iti apartine cu totul; pentru tine stelele impletesc scanteieri pe bolta senina, pentru tine noaptea isi umple catifeaua cu albastru bland, pentru tine surade luna somnoroasa, pentru tine se oficiaza mistere la capatul lumii, in asteptarea rasaritului.
Lasa palmele mele sa-ti stearga ochii, urmele somnului greu vor pieri. Vei pierde amintirea ploilor reci, urletele lupilor nu-ti vor mai rasuna in auz… Pe tine te va cauta prima raza de soare a diminetii. Las-o sa-ti lumineze chipul, las-o sa-ti patrunda in inima. Nu-ti intoarce gandul inapoi, uita nelinistile noptii. Daruieste-mi privirea ta senina, ia-mi cu incredere mana. Poate n-o sa te duc prea departe, poate n-o sa facem decat cativa pasi. Dar ridica-te si mergi cu mine. Nu-s paduri rele in calea noastra, e drumul neted si inflorit.
Nu pot sa-ti dau vesnicia, tu stii… Dar iti dau, timp de cateva clipe, tot ce sunt, tot ce visez, toate gandurile mele, toate sperantele mele, tot ceea ce mintea mea poate zamisli, tot ce sufletul meu poate incape. Sa-ti fie de-ajuns sa te ridici si sa-ti inalti fruntea catre stele. Sa-ti fie de-ajuns sa poti strange pumnul si sa spui: pot sa fac orice, imi pot tine in palma propriul destin. Visele? Le voi implini oricand cu un suras… Si cand voi chema, va veni la mine orice caprioara imblanzita…
…si daca nu crezi, sparge oglinda mincinoasa. Dar nu te intoarce in noaptea ta plina de cosmaruri…”

- sfarsit (?) -