angel

…Incercasem sa ii raresc timpului secundele povestindu-i despre inorogi, despre aripi de ingeri inchipuite… translucide… Se invarteau umbrele in locul acelor de ceasornic si in locul clipelor mele… Sovaielnic, pulsul amintea de o uitata singuratate…

Imi cuprinse umerii cu tandrete marea, ma asculta val dupa val, povestindu-mi si ascultand tot ce a nu a fost sa fie… intelegand tot ce nu ii spuneam…

Genunchii mei simt ranjetul ros al timpului… scoici abandonate pe tarm, imi adun chipul in chipuri desenate in ploaie…  se scurg clipele in asteptari inutile, in uitari… in cautari… se intrupeaza iar in chipuri desenate in ploaie… atinse se destrama si curg… peste tine, in tine… la fel cum marea imi mangaie gleznele cu degete albe…. iluzie-atingere-vis-dor-doare… Suras amarui inchis… chip alb… masca… Se prelinge gandul albastrui in noapte… Am devenit dintr-odata acrobat… sufletul - o sarma subtire si calc peste e… fara el… ar pandi abisul dincolo de mine si in mine… cu el… fragil echilibru… gratia unui zbor… si el inchipuit…

Asta e noaptea ce incepe…albastra… noapte-gand, gand-noapte… talpile simt abisul de sub ele si, obosite, ar vrea sa pluteasca… Masca dupa masca imi imbrac straiul sa pot spune lumii ca exist… Ranile se ascund… pomada si inca o masca… bine ai venit… bine ai revenit… intre zidurile de argint unde auzi valurile ce se sparg in pieptul meu ca in acea noapte de vara cand ne-am unit fruntile si inimile… Aceasta e noaptea care incepe… alba, talpi goale simtind umerii colturosi ai necunoscutului, alba - din nou chipurile desenate in ploaie… iar le atingi si se sparg si curg peste tine…