angel

… Da… facusem o lista cu tot ce vroiam sa iti arat, tot ce am vazut si m-a facut sa ma gandesc imediat la tine. Ca sa nu le uit cumva. Ca sa vezi Romania cu ochii mei. Ma bucuram la gandul ca ti-ar placea sa vezi asta, imi imaginam ce ai spune despre ailalta, ca ai rade cu pofta la toate.

Ai ras intotdeauna cu pofta. De fapt, nu pot sa imi amintesc ceva ce nu ai facut cu pofta si nici vreun moment in care pofta ta de orice faceai in momentul ala nu m-a molipsit.

Daca ar fi sa insir tot ce mi-ai daruit de cand te-am cunoscut si pana acum, cred ca as incepe si as sfarsi cu pofta - pofta de mancare, pofta de munca, pofta de lupta, pofta de victorie, pofta de ras, pofta de viata, pofta de iubire. Si indrazneala sa mananc totul cu polonicul, pentru ca titanii nu se incurca in lingurite sau pastilute, asa imi ziceai invaluindu-ma in privirea ta albastra…

Si totusi… atunci ai gasit pofta de plecat. Pe care tot cu polonicul ai urmat-o. Si m-ai lasat asa, singura, in mijlocul drumului, cu o lista lunga mototolita in mana, fara toiag si cu un sac greu in spate cu tot ce mi-am dorit sa iti spun si sa fac pentru tine si nu am apucat. Si imi vine sa strig ca m-au inselat la targ, ca mi-au dat numai jumatate de film, cand eu m-am tocmit pentru unul intreg. Si nu stiu cum sa imi gasesc cararea mai departe fara sa il vad pe tot pana la capat.

Am ramas pacalita, si pierduta, si fara pofta. De orice fel. Si nu vrea nimeni sa imi spuna de ce e inca atat de frig langa mormantul tau, cand termometrul arata 40 de grade…

…renasc mereu prin tine si doar pentru tine, leutul meu!

… pentru toti si mai ales pentru mine.:D

Bine v-am (re)gasit!

Bodies Without Organs - Sunshine In The Rain
Asculta mai multe audio Diverse »

heheheeeeeee…. da, dragii mei, in sfarsit, a venit vacanta! mai tineti minte cum strigam toti bucurosi “a venit vacantaaaaa/cu trenul din Frantaaaaa!”:)

prin urmare, am sa pun tocul in cui, gandurile mi le voi ordona apoi le voi strange intr-un sertar, imi voi umple rucsacul cu soare si cu vise si voi pleca si eu pentru un timp de langa voi. Mi-am planificat o vara plina de evenimente de toate soiurile.:)

Sa ne revedem sanatosi! Va doresc o vara frumoasa si norocoasa!

… cand nu am mai putut suporta ceva, am fugit.

Real: nu te mai pot tolera. nu sunt genul de persoana ca sa isi asume responsabilitatea, nu am un trecut, nu pot sa iti ofer nici un viitor. dar am mai trecut prin asta. nu iubesc ceva anume, nu iubesc pe cineva anume, iubesc visarea, iubesc sa fiu indragostita.

poate ar fi trebuit sa raman, sa infrunt destinul dar destinul nu e unul singur trasat cert … destinul e compus din drumuri, din ramificatii ale drumurilor, e o jungla ce se adapteaza la natura umana in functie de decizii. daca as fi ramas atunci …

Ireal. ma scufundasem in oceane, in zapazi nesfarsite, plutisem in aurora boreala, in castele suspendate, vorbisem cu ursii polari, cu vrajitori si cu Maestrul destinelor …
am vrut sa inteleg, sa aflu, sa stiu de ce ma aflu aici sa stiu de ce simt presiunea altor lumi pe umeri atat de puternic si de ce nu pot sa iubesc cu profunzime pamantul pe care calc. si apoi am simtit ca stiu. ca am stiut mereu. si te intreb pe tine, cel care regreti, daca ai sti ce s-ar intampla atunci cand iei o decizie, daca ai vedea destinul acelei decizii rasfirandu-se in fata ochilor tai, ai mai avea regrete?
stateam pe nispul fierbinte. cand sunt obosita fizic nu vreau decat sa ma scufund in dogoarea visului. de la o vreme mi-e mereu frig. si simt ca ma apropii de final. as vrea sa ma bucur dar in schimb fug mereu. parca fugind, sangele nu se mai rascoala in mine, parca se linisteste obosit si el la randul lui. dar ce imi amintesc mai presus de acel moment in desert este magia morganica. nu mi-era sete si nu cautam nimic. poate pe mine insami si poate faptul ca incepeam sa inteleg simbolurile drumului uman. si am inteles ca acel vis in care urc muntii si ma zbat mereu sa ajung pe pisc, acele ploi si furtuni nu sunt decat in mine insami, ca incerc sa ajung pe piscul propriului eu si in culmea lui, sinele are sa fie desavarsit.

Real: azi ma eliberez de tine. iti aud vocea “nu pleca, ramai, am nevoie sa ramai, aici cu mine, in spatiul meu, in conditiile mele, fara sa fiu capabil sa iti ofer ceva”. imi pare rau, prietene, poate in alta viata o sa fim in stare sa nu mai comitem aceleasi erori. sunt un om liber. ramai cu bine. nu spune la revedere, nu vreau sa te mai vad. sper sa gasesti ce cauti. desi stiu ce cauti si nu o sa fii binevenit cand o sa bati flamand la usa mantuirii.
arunc scrisorile prin care ma implori sa raman cat mai departe si pasesc pe covorul nisipos al sortii.

azi un nou drum ma asteapta. vad destinul rasfirandu-se in orizont, vad doua linii egale, paralele una traducandu-mi prin senzatii dezastrul si drama psihica a ce-ar fi fost-daca-as-fi-ramas, a erorilor comise perpetuu, a blamarilor reciproce alta ireala pierzandu-ma in miracolul visarii.

Ireal ar fi sa ai puterea sa confrunti detasat tot ce iubesti, sa te desprinzi de tine insuti, sa poti sa vezi ce se va inampla. sa stii ca maine oceanul pe care pasesti dumnezeieste se va risipi in iluzii si totusi sa paseste. sa stii ca daca ai sa traversezi timpul tot ce cunosti se va destrama la atingerea mainii tale si totusi sa ai puterea sa intinzi mana spre harta destinului si cu degetele sa refaci toate traseele si legendele umane. mai ales cele care se sfarsesc prost. si te intrebi oare chiar are lumea nevoie de atata drama? cred ca da … cand un om sufera cred ca simte nevoia sa se scufunde in tragedia altuia. mi-e greu sa inteleg dar nu imposibil sa accept.
in lumea mea nu exista nimeni… nu exista o alta faptura umana. exista un iris care ma sfatuieste zilnic, nu prea am nevoie de sfaturile lui, dar din politete il ascult, exista sfinxul ce imi aduce vesti de departe, ce-mi povesteste despre printi si printese, despre diversele modalitati in care binele poate prima, exista un ocean ce-mi barfeste zilnic, exista idei ce se strecoara din desertul fierbinte al iluziilor si padurile cu lacrimi de frunze.

sangele incepe sa mi se linisteasca. si ma opresc din fugit.

Interesant sa vietuiesti alaturi de alte fapturi d-ale lui Dumnezeu, dragutu`, ca el ne-a facut pe noi stapani peste dobitoace ca suntem cica mult mai dotate decat acestea. In neuroni. Nu discut alte aspecte fiinca nu despre asta ii vorba aici.

Eu am pesti asa ca am si o maternitate (un acvariu mai mic in care tin puii - atunci cand ii vad ca apar si nu ii mananca inca ai mai mari si mai tari din acvariu).
Intr-o zi, asta toamna, cand s-a lasat frigul, ma gandesc sa bag incalzitorul la pui, ca aia mari au super scula cu termostat cu de toate de firma, nu asa. Si bag un rahat de incalzitor turcesc, mai vechi, cu termostat (nu, nu i-am fiert) …
Ba nene, a facut presiune in el cand s-a incins si a sarit dopu’ ala de cauciuc din capat ca la sampanie, de m-am speriat, era sa ma c.c pe mine cand a bubuit. Pestisorii aia mici inoata de multe ori pe la suprafata si cum nivelul apei era mare, sa vezi cum au sarit aia prin toata casa. Noroc ca am fost acolo sa-i adun (p-aia pe care i-am gasit). Si noroc ca nu s-a spart eprubeta aia ca mureau si ailalti electrocutati.

Ziceti si voi acu’, sa-ti mai iei lucru care sa nu fie de firma. ….

Am avut si un pisoi birmanez, dar cred ca era cu cerebelul fiinca toata ziua sarea pe broasca testoasa de o bagase si p-aia in sperieti.
Acum, pe el l-am dus la tara, se face ca nu ma mai cunoaste. Iar broasca si-a recapatat libertatea in ghiol.

Si am mai avut un papagal care incepea sa urle de cate ori aveam ceva de inregistrat la muzica. Si cand venea taica-miu in vizita, i se aseza pe cap si acolo ramanea pana cand pleca. (taica-miu)

S-a dus acum si ala. pe geam. Cred ca nu era de firma nici asta…
- acum e liniste in casa mea. inca!