Declaratie!
Pentru tine, daca stii sa citesti printre cuvinte:
Declar pe propria raspundere si nesilita de nimeni ca tot ce mi se intampla este numai si numai din cauza mea. Nu am fost constransa si nu m-a impins nimeni spre tine. Cred ca a fost doar o pornire egoista (oare?) de-a mea.
Acum trebuie sa ispasesc si sa-mi accept stoic si teatral toate trairile renascute. Am crezut ca nu mi se mai poate intampla. Poate ma insel si acum, din prea marea dorinta de a gasi ceea ce caut. Sau poate nu ma insel.. Poate chiar mi se intampla. Ce pacat, insa, ca frica de mine nu ma poate lasa sa traiesc toata intensitatea sentimentelor…
Exista animale care s-au adaptat legilor naturii, compensand lipsa muschilor sau ferocitatii cu felurite sisteme de aparare: ariciul are tepi, iar broasca testoasa carapace. Omul se apara altfel. Fiind o fiinta dotata cu inteligenta, si-a creat principii. Din acestea s-au nascut barierele si scuturile. Ma intreb: de ce anume se apara omul? Raspund tot eu: de propria lui slabiciune.
Cred ca intelegi ce vreau sa-ti spun, de fapt: ca… Dar nu! Am invatat sa imi fie frica de cuvinte! Imi pare rau ca nu te pot primi in viata mea. Sunt prea egoista ca sa risc inca o deziluzie. Iti multumesc totusi ca ai reusit sa-mi umpli, din nou, sufletul.
ATB - I Will Not Forget
Asculta mai multe audio Diverse »
Thursday, July 10th 2008 at 11:26 am
Si de felul in care va fi primita. Si slabiciune in sens larg.
Nu mi se intampla prea des sa ma opresc cu surprindere si captiv in fata gandurilor cuiva.
Bun venit inapoi pe blog, sper ca scurta vacanta a fost reusita.
Friday, July 11th 2008 at 4:05 am
vacanta va incepe cu adevarat de pe 14, voi reveni aici sper, la inceputul lunii august.:)
recunosc ca nu ma asteptam sa gasesc pe cineva pe aici, cu atat mai mult sa comenteze…
multumesc!:)
- invat zi de zi sa nu mai fiu un om slab. mi-am impus acest lucru pentru ca sunt constienta ca este singurul lucru corect pe care il mai pot face pentru a-mi salva sufletul. -
ai grija de tine!
Friday, July 11th 2008 at 8:29 am
La fel si tu, si ma corectez, vacanta placuta, cea adevarata !
>:D<
Friday, July 11th 2008 at 2:43 pm
citind ce ai scris tind sa cred ca semanam cel putin privind slabiciunile si scuturile .. e greu sa iti dai seama pentru cine e bine sa dai scutul jos .. intuitia si inteligenta pe care se pare ca le stapanesti ajuta
Saturday, July 26th 2008 at 1:54 am
Am citit randurile scrise de tine si mereu e o placere sa citesc sufletirile tale, oglinda sufletului tau exprimand atat de bine ( desi atat de sarac fata de trairi ) momente, clipe, traire.
Suntem mereu in cautare si mereu in aparare, Lil. Sufletul nostru mereu cauta si, uneori avem norocul sa gasim pe cineva care sa ne faca sufletul sa fie altfel, sa simtim caldura, lumina. De obicei aceasta dureaza clipe, zile, luni si rareori ani si pe urma urmeaza durere, zbatere, lacrimi. Ai dreptate. Fugim de aceasta durere dar oare acele clipe in care simtim ca soarele suntem chiar noi, ca orice e posibil in lumea asta, ca norii sunt nu doar ptr a umbla cu capul in el ci ca sa ne invaluie in misterul lor sau pe post de treapta ptr a ne apropia de soare si a a-i simti caldura mai puternic, clipele cand simtim ca sufletul nostru se impleteste cu al celuilalt, nu merita aceasta durere? Am trecut si trec prin clipe de acest gen dupa cum fiecare ( sper asta ) a trecut prin clipe de extaz si clipe de agonie dar nu as renunta sa simt din nou clipele de extaz chiar daca stiu ce ma asteapta apoi. Speranta care ne face sa nu mai vedem adevarul cuc logica capului ci cu cea a inimii, fericirea care ne apropie de Dumnezeu ma fac sa accept durerea si cicatricile care raman ani de zile, toata viata. Aceste cicatrici ne fac sa putem spune “am trait, sunt om, am suflet”. Eu nu as renunta la asa ceva si iti spun asta acum cand sunt in partea a doua a acestei dualitati extaz-durere. Desi acum ma zbat sa “scap” si gandurile imi sunt pline de lacrimi si aruncate din colt in colt cu furie iti spun ca nu as fi renuntat la ceea ce a fost, la faptul ca eram gata sa ma infrunt cu intreaga lume, sa iau totul de la capt, la noptile de nesomn in care visul si realitatea nu mai erau doua notiuni diferite ci palpabile, cand dragostea nu era un cuvant ci traire, ardere, apropiere de Dumnezeu, lumanare arzand si luminand in noapte.
Insa viata este grea, trebuie sa alegem drumul ptr intreaga viata, e lupta intre realitate si suflet. Trebuie sa alegem drumul mereu si fiecare si-l alege dupa cum va castiga lupta din el.
Spui ca suntem slabi si ca animalele au fost inzestrate cu sisteme de aparare dar ai enumerat doar sisteme de aparare fizice. Oamenii au sisteme de aparare sufletesti mult mai puternice, Lil. Este cuvantul, este hotararea luata impotriva vointei proprii, este logica care ne face sa alegem drumul care nu e cel al sufletului, al inimii, gasim motive ptr a ne demonstra ca acela e drumul cel bun desi in interiorul nostru nu credem asta si mergem mai departe indesand explicatiile sufletului adanc, cu piciorul, in adancul celui mai intunecat colt din noi. Suntem mai tari decat crezi si doar asa reusim sa trecem de durerile vietii, ale deceptiilor si sa continuam sa speram.
Concediu placut Lil!