angel

“… ratacesc printre pomi. E intuneric. Ma uit la ceas.. trecuse ceva de miezul zilei, totusi e intuneric. Merg inainte fara stire printre pomi. Orbecai.. ma lovesc de cateva ori. A inceput sa ma doara capul.
A inceput sa ploua. Aud parca zilele cum ma cheama inapoi, ma urmaresc. Disperarea ma cuprinde. Pasesc pe noroiul format; ma impiedic in sireturi. Cad. Ma ridic murdar. Stropi de ploaie incearca parca sa ma spele. Adrenalina imi creste in sange. Nu stiu unde ma duc, incotro o apuc. M-am hotarat sa sap.
Sap adanc. Cu mainile inclestate in noroi scobesc in pamant.
Ploua crunt. A fulgerat un gand. S-a luminat o secunda,.. a luminat groapa adanca.
Am obosit, m-am asezat, ganduri si cruci cresteau in jurul meu. Lupii urlau dupa glasul tau. Am adormit. M-am trezit.
Nimic nu s-a schimbat. M-am intristat. Sa adorm iara am incercat. Cu capul plecat pe-o buruiana cu noroi.. am inchis usor ochii plini de ploi…”

“…e doar un vis urat, trezeste-te; inalta-ti privirea catre cerul instelat: iata, de aici si pana aici e cerul tau, iti apartine cu totul; pentru tine stelele impletesc scanteieri pe bolta senina, pentru tine noaptea isi umple catifeaua cu albastru bland, pentru tine surade luna somnoroasa, pentru tine se oficiaza mistere la capatul lumii, in asteptarea rasaritului.
Lasa palmele mele sa-ti stearga ochii, urmele somnului greu vor pieri. Vei pierde amintirea ploilor reci, urletele lupilor nu-ti vor mai rasuna in auz… Pe tine te va cauta prima raza de soare a diminetii. Las-o sa-ti lumineze chipul, las-o sa-ti patrunda in inima. Nu-ti intoarce gandul inapoi, uita nelinistile noptii. Daruieste-mi privirea ta senina, ia-mi cu incredere mana. Poate n-o sa te duc prea departe, poate n-o sa facem decat cativa pasi. Dar ridica-te si mergi cu mine. Nu-s paduri rele in calea noastra, e drumul neted si inflorit.
Nu pot sa-ti dau vesnicia, tu stii… Dar iti dau, timp de cateva clipe, tot ce sunt, tot ce visez, toate gandurile mele, toate sperantele mele, tot ceea ce mintea mea poate zamisli, tot ce sufletul meu poate incape. Sa-ti fie de-ajuns sa te ridici si sa-ti inalti fruntea catre stele. Sa-ti fie de-ajuns sa poti strange pumnul si sa spui: pot sa fac orice, imi pot tine in palma propriul destin. Visele? Le voi implini oricand cu un suras… Si cand voi chema, va veni la mine orice caprioara imblanzita…
…si daca nu crezi, sparge oglinda mincinoasa. Dar nu te intoarce in noaptea ta plina de cosmaruri…”

- sfarsit (?) -

This entry was posted on Wednesday, May 21st, 2008 at 11:33 am and is filed under franturi de ganduri, praf de stele... You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.