angel

… Da… facusem o lista cu tot ce vroiam sa iti arat, tot ce am vazut si m-a facut sa ma gandesc imediat la tine. Ca sa nu le uit cumva. Ca sa vezi Romania cu ochii mei. Ma bucuram la gandul ca ti-ar placea sa vezi asta, imi imaginam ce ai spune despre ailalta, ca ai rade cu pofta la toate.

Ai ras intotdeauna cu pofta. De fapt, nu pot sa imi amintesc ceva ce nu ai facut cu pofta si nici vreun moment in care pofta ta de orice faceai in momentul ala nu m-a molipsit.

Daca ar fi sa insir tot ce mi-ai daruit de cand te-am cunoscut si pana acum, cred ca as incepe si as sfarsi cu pofta - pofta de mancare, pofta de munca, pofta de lupta, pofta de victorie, pofta de ras, pofta de viata, pofta de iubire. Si indrazneala sa mananc totul cu polonicul, pentru ca titanii nu se incurca in lingurite sau pastilute, asa imi ziceai invaluindu-ma in privirea ta albastra…

Si totusi… atunci ai gasit pofta de plecat. Pe care tot cu polonicul ai urmat-o. Si m-ai lasat asa, singura, in mijlocul drumului, cu o lista lunga mototolita in mana, fara toiag si cu un sac greu in spate cu tot ce mi-am dorit sa iti spun si sa fac pentru tine si nu am apucat. Si imi vine sa strig ca m-au inselat la targ, ca mi-au dat numai jumatate de film, cand eu m-am tocmit pentru unul intreg. Si nu stiu cum sa imi gasesc cararea mai departe fara sa il vad pe tot pana la capat.

Am ramas pacalita, si pierduta, si fara pofta. De orice fel. Si nu vrea nimeni sa imi spuna de ce e inca atat de frig langa mormantul tau, cand termometrul arata 40 de grade…

This entry was posted on Tuesday, August 19th, 2008 at 12:00 pm and is filed under despre mine, franturi de ganduri, praf de stele... You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.