angel

Ce trista era noaptea… mirosea a salcami si a vara… Asa m-ai gasit tu… plangand langa un salcam. Imi tineam sufletul in palma si ma uitam la el… prafuit si ciobit si al nimanui. cui ii trebuie, te-am intrebat, un suflet vechi si stricat? Ai zambit si n-ai spus nimic. Mi-ai luat sufletul in palma si l-ai sarutat si a ramas al tau. si mirosea atat de frumos a salcami si a vara… Apoi m-ai luat de mana si m-ai sarutat pe frunte. atunci am inteles ca mirosea a salcami si a iubire,ca tot ce n-avusem pana atunci era la tine,ca tu miroseai a parfum de salcami si iubire.
- Te-am asteptat, mi-ai spus, dar nu stiam ca te voi gasi; uite, vezi? acolo sus e o stea - steaua salcamilor fericiti. Vino cu mine acolo si te voi iubi la fel, in fiecare zi, in fiecare noapte…
- Si eu te voi iubi, ti-am soptit, in fiecare zi, in fiecare noapte, pana cand nu vor mai exista salcami…
Si te iubesc - pe tine -, noaptea mea cu parfum de iubire!

Si te voi iubi mereu,murind si renascand mereu, pentru tine in florile de salcam!

This entry was posted on Tuesday, September 16th, 2008 at 8:01 am and is filed under franturi de ganduri, praf de stele... You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.