Oare..
cat de putini suntem cei care in viata am trait cu adevarat o mare iubire, cat de putini ne-am nascut astfel in aceasta lume si cat de multi isi traiesc viata morti de ei insisi, cu sufletele neumblate de pasii niciunei mari iubiri. De ce? Sa-L intreb pe Dumnezeu sau pe Destin care este imaginea acestuia? De ce? Sa intreb vantul, cuvantul sau oceanul din apa caruia am ajuns sa visam aceasta lume? Raspunsul consta in noi si numai in noi. In iubire….
Tuesday, January 20th 2009 at 6:16 pm
Iubirea e un lucru mare… Si cred ca pana si oamenii mai reci, care par de piatra au iubit candva, dar poate ca au fost dezamagiti si apoi s-au inchis in carapacea lor gri … ceea ce-i o mare prostie. E atat de frumos sa iubesti …
Thursday, January 22nd 2009 at 2:51 am
Cred ca “marea iubire” e una. Restul sunt iubiri, iubiri ce mor, iubiri ce lasa ceva un urma lor, un ceva ce nimeni nu mai tine minte dar care ne insoteste toata viata…
Monday, January 26th 2009 at 2:11 pm
iubirea vine in atitea forme si moduri incit nici nu ni le putem imagina pina cind nu le traim. trist este atunci cind simti ca ai face totul pentru celalalt, si el(ea) nu simt acelasi lucru. si atunci incepi sa mori putin cate putin fara ca macar sa iti dai seama. pina cind ramii gol pe dinauntru, rece, de gheata, de piatra la orice fel de stimul. dar dupa iarna vine si primavara. slava Domnului! dupa o lunga iarna, primavara atunci este primita ca o binecuvintare. simti intr-un final ca incepi sa te dezmortesti si sa renasti la viata. o viata pe care o uitasesi, pe care o aveai doar in amintire. si primavara se transforma in vara. si jocul ciclic al vietii incepe din nou. in momentul in care ai gasit vara dorita, atunci vei ramine in ea mereu.
Tuesday, January 27th 2009 at 9:39 am
si ce faci atunci cand devii tot mai constient/a ca vara traita a fost cea mai arzatoare, cea mai dorita si mai curata insa destinul a adus iarna? ce te faci stiind ca a fost vara vietii tale numai ca… a ajuns la tine prea tarziu? mai ai vreo sansa sau care iti va fi destinul? doar sa porti alte destine?…
Tuesday, January 27th 2009 at 12:00 pm
daca intr-adevar a fost vara vietii tale, te lupti pentru ea. daca lasi vara sa plece, pentru toamna si dupa iarna, s-ar putea (aproape sigur) ca mai tirziu sa ramii doar cu intrebari “cum ar fi fost daca?”, ce te vor macina putin cate putin. si acelea vor constitui iarna adevarata, inghetul, insensibilitatea si moartea interioara. nu stiu altii cum sunt, dar eu am un motto: fa orice crezi necesar pentru a impiedica macinarea interioara si parerile de rau.
Wednesday, January 28th 2009 at 8:31 pm
de-ar fi asa de simplu….
cineva a spus odata ceva de genul: “daca vreodata va dori sa plece, lasa-l/las-o sa plece. daca se va intoarce dupa o vreme inapoi, va fi pentru totdeauna. daca nu, inseamna ca nu a fost destinul tau”. dar nimeni, niciodata nu a spus cat timp va trebui sa treaca.
motto-ul tau este bun. din pacate nu poate fi aplicat intotdeauna, eu asa cred. din pacate.
Thursday, January 29th 2009 at 11:10 am
de ce nu?